9

Guest post by OchiiVezi:Violenta in scoli

                                                          sursa

Acum cateva zile am invitat-o pe autoarea unuia dintre blogurile mele preferate ,pe care il puteti citi aici , sa scrie un guest post pe blogul meu despre violeta in scoli si am fost extrem de fericita cand a acceptat.

 

 

               Prin invitaţia la un guest post făcută de către Caliopi Georgescu, am fost poftita în a vorbi despre violenţa în şcoli. Scoala în ziua de astăzi pierde din ce în ce mai mult la capitolul valori morale. Mulţi ar spune că vorbesc de dragul amintirilor comuniste, nu dragii mei, vorbesc din amintirea anilor mei de şcoală.                                                                                                                                           Nu zic că ar fi fost cu mult diferit, că nu a fost, mai ales că am încetat orice activitate la etajul „studiilor inferioare” recent. Singura diferenţă între atunci şi acum este slab vizibilă şi se concentrează asupra profesorilor cu vechime. De ce? … erau mult mai severi şi aveau o autoritate de neclintit. Ştiau să se facă respectaţi şi să impună respect în rândul elevilor şi nu prin sancţiuni (de multe ori acestea fiind văzute drept „scurte vacanţe”) ci prin vorbă bună, prin cuvinte alese şi în special prin înţelegerea „mecanismului elev” (cum adesea ni se spunea nouă). În ziua de astăzi profesorii (din generaţiile mai noi) au devenit delăsători şi nu neapărat din motive profesionale (îmi închipui că nu şi-au ales meseria în ideea că vor merge la serviciu zi de zi cu o scârbă de nedescris desenată pe faţă) ci din motive materiale. Lăsând garda jos, devenind permisibili cu elevii (la o vârstă destul de fragedă şi într-un moment în care o influenţă matură îşi lasa adânc urmele în educaţia lor) aceştia au început să vadă şcoală ca un loc de întâlnire, un răgaz (de maxim 8 ore) în care pot scăpa de părinţi şi în care îşi pot etala ţinutele, banii şi chipurile inteligenţa (o inteligenţă brută sau mai exact forţa brută). Deşi e trist să vezi aşa ceva în şcoli, asta este adevărul. S-a ajuns la conflict, la violenţă fizică şi de multe ori la violenţă psihică. „Bătăuşii” cum sunt denumiţi de către cei ce chipurile îi educă, nu sunt decât copii speriaţi ce încearcă să se afirme prin „nelegiuri”. Aceştia venind din exterior, din diferite cercuri de prieteni cu idei greşite despre ce înseamnă şcoala, necorectaţi de către profesori, o văd ca pe un chin. Nu zic că greşeala este întru totul a profesorilor. Greşeala este şi în rândul părinţilor ce permit mult prea multe de dragul „puiului” sau a celor ce nu dau importanţă la ce se petrece cu copilul lor şi îi dau dovezi clare acasă că violenţa este o cale de rezolvare a situaţiei.   

                    Partea mai proastă este că de multe ori cei care suferă sunt copii buni, copii cuminţi, prin simplul fapt că nu ripostează şi se lasă intimidaţi de către colegi chiar sub ochii profesorilor, care nu sunt capabili să vadă pericolul decât după incident, care de cele mai multe ori este fatal. Nu sunt capabili să aplaneze conflictele, ba din contră, le susţin prin acceptarea mitei. De exemplu, când am fost eu în liceu, am avut două colege ce nu se înţelegeau deloc. Situaţia timp de 3 ani a fost sub control (datorită dirigintei) iar în al-4-lea an, când ni s-a schimbat profesorul îndrumător (cu unul mai tânăr) a avut loc un boom! Cele două s-au luat la păruit, la înjurat, zgâriat, pălmuit etc. Bineînţeles, situaţia s-a agravat în exteriorul gardului şcolii, fiecare din ele ameninţând cu „pretenu` şi pretenii lui pretenu`” şi cum nu era de ajuns, a fost implicată şi o parte terţă … restul clasei. Ameninţările veneau din ambele tabere, să dăm vina ba pe ăla, ba pe ălalt că a iscat conflictul şi ce să mai … desene animate. Părinţii ambelor fete au venit cu pretenţii la şcoală, că fetele lor sunt cele mai bune şi cele mai cuminţi (şi de fapt ele erau nişte „prinţese rebele” – sau cel puţin aşa se considerau atunci, poate şi azi) şi noua dirigintă era toată panicată şi tremura ca varga să nu cumva să fie dată şcoala în judecată … păi sincer, aşa merita poate se învăţa minte. Ce exemplu pot urma aceşti copii care trăiesc într-un glob de cristal şi nu sunt puşi în faţa adevărului ori de câte ori greşesc? Nu formează ei oare în mintea lor o lume ireală în care ei conduc? Nu-şi strica caracterul definitiv, manipulaţi fiind de mici de viciile societăţii în care trăim? Vor ajunge peste câţiva ani şi vor da acelaşi exemplu şi copiilor lor şi apoi să te întrebi de ce este situaţia asta jalnică la BAC. Dorinţa de a se îndrepta totul nu prea mai este nutrită de multe persoane, învăţământul şchioapătă şi mulţi dau vina pe elevi … nu ei sunt vinovaţi, vinovaţi sunt cei ce se îngrijesc de ei. Într-o altă ordine de idei … când un elev este agresat fizic sau sexual de un profesor … tot a elevului este vina? Principiile umane se degradează de la generaţie la generaţie şi viitorul se arată în tonuri de gri, iar noi … noi ce facem?

                                       

Sper ca v-a placut articolul.Parerea mea e ca mai bine nu se putea exprima un punct de vedere.Iti multumesc pentru colaborare,draga mea!:*           

0

Tu ce te faci cand te faci mare?

   sursa

Cand eram mici ne imparteam in doua tabere .Fetitele aveau o afinitate catre ,,meseria” de printesa ,iar baieteii vroiau sa fie Superman sau Batman.

Micutele dominisoare aratatau ca niste micute acadele sau vate pe bat in miscare ,suprasaturate de paietete,roz sau chestii de fete ,iar baietii aratau ca niste pitici sub acoperire scapati de la dezalcolizare care isi purtau chilotii peste pantaloni la fel ca idolul lor detinator de testosteron.

Cand au crescut paleta meseriilor a fost amplu diversificata cu meserii precum ,,doctorita” , politist ,sef sau musafir.

Eu cand eram mica vroiam sa fiu rama.Sau purice.Sau melc.Sau caine.Ambitios,aaa?

De la varsta de cativa ani deja majoritatea adultilor care se perinda in jurul micutilor ,viitori dependenti de facebook,apropo,mai nou avem si noi pgina,vezi sa ne dati ,,like” ca daca nu e vai s’amar da voi:)),ii asalteaza cu intrebari de genul <<Cand te faci mare ce vrei sa fii?”>> astfel demarand procesul fruntii incretite si a perioadei ,,nu stiu”.

Cand ajung la varsta maturitatii ajung sa se gandeasca la meserii,iar cei care iau bac-ul ajung sa le practice,mai mult sau mai putin.

Si astfel ajungem soferi,coafeze,doctori,dentisti sau ratati majoritatea facand parte din ultima categorie.Dar macar am ajuns ceva .

Eu cand cresc ma fac racheta.Am zis .

Scopul meu e sa ajung pe cocalari.com si sa va fac cu mana de la ,,pitzipaonca saptamanii”.Ma duc sa ma rujez si sa exersez un bot autentic.

Cu drag va ,,tzuc” ,

Caliopi Georgescu

Notă
0

Imagine

sursa

 

Astazi mi-am luat soc.Si nu,nu am gasit-o pe Elodia,nu m-am uitat la OTV si nu am votat cu PP-DD.Astazi,intr-o ,,excursie” in oras ma intersectez cu o excursie a unor copii de clasa a treia .Nimic special pana acum.Langa invatatoare statea o fetita,nu mai mare de 9 ani/1.30 care purta o pereche ,,modesta” de ochelari Ray Ban.Wtf??!Ma fac ca nu vad bine si ma ma mai uit o data si vad acelasi lucru si ma gandesc.Daca acum,copii au ochelari de ,,fitze ” vorbesc cu accent si isi aleg hainele inseamna ca eu o sa trebuiasca sa imi trimit copii la gradinita cu Hermes.In clasa I o sa aiba penare Fendi,stilou Gicci si linie Armani,guma de sters D&G ,iar eu o sa trebuiasca sa fac 3 credite ca sa ii cumpar chiloti de la Victoria’s Secret,aia pe care i-a purtat Miranda Kerr,de 2 mil. de $?

Eu cand eram de varsta lor purtam  tenisi d’aia de doi lei care se rupeau dupa un anumit kilometraj,aveam guma d’aia chinezeasca si penar la fel,si inca cum,ca daca aveai penar ,,jmeker” te ridicau astia in ierarhie de te faceau zeu.

Vorba aia:

‘In zilele noastre,cand copii poarta tanga si babele cizme de tarfa ieftina uita-te dupa femeia in costum de designer”

 

Ma duc sa imi pudrez nasul cu pudra mea de la chanel ca simt ca nu mai pot,lesin de la caldura,ne vedem data viitoare.

Caliopi Georgescu