1

Imi rezerv dreptul deplin la fericire…

Ma uit in jur si ma  gandesc deseori cat de nefericiti sunt oamenii.Cum sunt obligati sa munceasca ceva doar pentru a-si acoperii datoriile si pentru a putea supravietui.ma uit in jur si ma intreb adesea ca s-a intamplat cu acei copii visatori care voiau sa vada lumea intreaga,sa picteze,sa cante la pian sau pur si simplu sa fie fericiti.

Ma uit la ai mei parinti si ma gandesc daca ei sunt fericiti.Atunci cand erau copii mama visa sa aiba multe multe palarii,sa vada lumea si sa fie medic.Tata voia sa faca fotografii.Acum muncesc nu mult, foarte mult si nu fac ceea ce visau .

Ma gandesc de multe ori ca tiparul social nu este pentru mine.Nu imi doresc sa termin o facultate anosta,sa am o slujba in care sa ma complac  doar pentru ca trebuie sa imi platesc ratele la masina de spalat de la Germanos,sa ma marit ,sa imi cumpar un apartament cu 2 camere,o masina cu 4 locuri ,sa am 2,5 copii,2 perechi de pantoficu tocuri de 8 cm,haine cu 3 marimi mai mari si sa fiu vesnic nefericita.

Vrau sa calatoresc ,sa fiu azi la New York,maine in Dubai,sa am un apartament mic cu geamuri mari decorat complet alb,cu un pat imens cu baldachin si parchet masiv.

Vreau sa am un job care sa ma tina mereu in priza,vreau sa citesc,sa conduc o decapotabila vintage ,sa am un arici ca animal de companie,sa fac voluntariat,sa ajut copiii defavorizati,sa am un dressing imens si sa ma duc la toate saptamanile modei din lume.

Imi rezerv dreptul la fericire.

1

Cum nu mi-am respectat rezolutiile de inceput de an

       

 

 

 

 In ultimul timp nu am mai scris.Am o gramada de articole neterminate care isi asteapta randul dar nu gasesc mobilizarea necesara sa le termin.Articolul asta il scriu pentru mine ca sa pun cateva chestii pe hartie.Il public pentru ca e posibil sa ajute pe cineva daca pentru mine nu o sa faca mare lucru.

Mi se intampla de fiecare data  ca la inceputul anului,ca toata lumea,sa imi fac o lista de rezolutii pentru anul care urmeaza :tonifica aia,slabeste acolo,cumpara aia,schimba ailalta,citeste mai mult,calatoreste,bla,bla,bla etc.Amintindu-mi de asceasta lista mi-am dat seama ca eu nu mi-am respectat rezolutiile de care eram mega incantata anul asta.Una dintre ele era sa imi fac blog ,ceea ce am si facut si deja a luat o turnura ciudata si putin sadica pentru ca ma deviat mult de la subiectul initial.

Al doilea aspect era sa imi schimb freza dar nu am facut nici asta pentru ca posibilitatea de a ma scoate din propria zona de confort ma sperie:)).O foarfeca in mana unei dudui hair stiliste  ma sperie.Mai ales daca e langa capul meu.

Al treilea aspect era sa ma apuc de fotografie si pictura.Nu am facut nici asta.Poate la anul.(asta am zis si anul trecut)

Si uite ,mai sunt 4 luni din an si eu sunt aceeasi imprastiata,dezorganizata si lenesa persoana care eram anul trecut.Si acum doi ani.:))

Voi ce rezolutii ati avut pentru anul asta?

Caliopi

P.S:Apropo,ma gandeam sa intreb,ce gen de subiecte v-ar placea sa vedeti mai des pe blog,pe ce teme sa ma axez mai mult?Your wish is my demand.:))

0

Ajuta si tu Asociatia Eco Habitat sa ofere un camin unei familii nevoiase

M-am hotarat sa ma alatur cauzei Asociatiei Eco Habitat prin acest articol.Site-ul asociatiei il gasiti aici .

Ce inseamna mai exact acest proiect si ce scop are?

Asociatia Eco Habitat are ca scop construirea unei case in perioada 23 iunie-12 august din baloti de paie.Aceasta casa e un proiect social pentru o famile nevoiasa din Carligu Mare.

Pe langa cauza sociala casa este un proiect nou pentru Romania care promoveaza construirea caselor din materiale accesibile ,la indemana si cat mai naturale.

Scopul proiectului reprezinta strangerea de fonduri pentru terminarea casei.Suma necesara este  de 10.000 de euro.

Cine mai sustine acest proiect?

Acest proiect este sustinut de parohia comunei ,voluntari atat din Romania cat si din alte tari.Mai multe detalii afli aici.

Unde pot sa donez?

Donații prin SMS sau TELEDON;
Donații online: MobilPay, PayPal;
Donații prin transfer bancar;
Redirecționarea a 20% din impozitul pe profitul trimestrial;
Redirecționarea a 2% din impozitul pe venit.

Eco Habitat e un proiect prietenos cu natura care incearca sa ajute familiile care nu au un camin.Poti ajuta donand si tu atat cat poti prin metodele disponibile mai sus!

 

Daca esti blogger ajuta si tu:

Scrie despre Eco Habitat și proiectul Casa din baloți de Paie, promovează la cât mai multă lume cauza noastră, ajută-ne să finalizăm construirea casei prin atragerea de donații.

Provocarea nu constă doar în a scrie un articol. Nu contează titlul, cuvintele cheie sau lungimea. Dar contează modul în care îl vrei promova (Facebook, Twitter, newsletter, contacte, etc), contează ca tu să crezi în acestă cauză și să îi faci și pe alții să creadă și să dea articolul tău mai departe, contează ca lumea să vadă importanța susținerii acestui proiect.

 

9

Guest post by OchiiVezi:Violenta in scoli

                                                          sursa

Acum cateva zile am invitat-o pe autoarea unuia dintre blogurile mele preferate ,pe care il puteti citi aici , sa scrie un guest post pe blogul meu despre violeta in scoli si am fost extrem de fericita cand a acceptat.

 

 

               Prin invitaţia la un guest post făcută de către Caliopi Georgescu, am fost poftita în a vorbi despre violenţa în şcoli. Scoala în ziua de astăzi pierde din ce în ce mai mult la capitolul valori morale. Mulţi ar spune că vorbesc de dragul amintirilor comuniste, nu dragii mei, vorbesc din amintirea anilor mei de şcoală.                                                                                                                                           Nu zic că ar fi fost cu mult diferit, că nu a fost, mai ales că am încetat orice activitate la etajul „studiilor inferioare” recent. Singura diferenţă între atunci şi acum este slab vizibilă şi se concentrează asupra profesorilor cu vechime. De ce? … erau mult mai severi şi aveau o autoritate de neclintit. Ştiau să se facă respectaţi şi să impună respect în rândul elevilor şi nu prin sancţiuni (de multe ori acestea fiind văzute drept „scurte vacanţe”) ci prin vorbă bună, prin cuvinte alese şi în special prin înţelegerea „mecanismului elev” (cum adesea ni se spunea nouă). În ziua de astăzi profesorii (din generaţiile mai noi) au devenit delăsători şi nu neapărat din motive profesionale (îmi închipui că nu şi-au ales meseria în ideea că vor merge la serviciu zi de zi cu o scârbă de nedescris desenată pe faţă) ci din motive materiale. Lăsând garda jos, devenind permisibili cu elevii (la o vârstă destul de fragedă şi într-un moment în care o influenţă matură îşi lasa adânc urmele în educaţia lor) aceştia au început să vadă şcoală ca un loc de întâlnire, un răgaz (de maxim 8 ore) în care pot scăpa de părinţi şi în care îşi pot etala ţinutele, banii şi chipurile inteligenţa (o inteligenţă brută sau mai exact forţa brută). Deşi e trist să vezi aşa ceva în şcoli, asta este adevărul. S-a ajuns la conflict, la violenţă fizică şi de multe ori la violenţă psihică. „Bătăuşii” cum sunt denumiţi de către cei ce chipurile îi educă, nu sunt decât copii speriaţi ce încearcă să se afirme prin „nelegiuri”. Aceştia venind din exterior, din diferite cercuri de prieteni cu idei greşite despre ce înseamnă şcoala, necorectaţi de către profesori, o văd ca pe un chin. Nu zic că greşeala este întru totul a profesorilor. Greşeala este şi în rândul părinţilor ce permit mult prea multe de dragul „puiului” sau a celor ce nu dau importanţă la ce se petrece cu copilul lor şi îi dau dovezi clare acasă că violenţa este o cale de rezolvare a situaţiei.   

                    Partea mai proastă este că de multe ori cei care suferă sunt copii buni, copii cuminţi, prin simplul fapt că nu ripostează şi se lasă intimidaţi de către colegi chiar sub ochii profesorilor, care nu sunt capabili să vadă pericolul decât după incident, care de cele mai multe ori este fatal. Nu sunt capabili să aplaneze conflictele, ba din contră, le susţin prin acceptarea mitei. De exemplu, când am fost eu în liceu, am avut două colege ce nu se înţelegeau deloc. Situaţia timp de 3 ani a fost sub control (datorită dirigintei) iar în al-4-lea an, când ni s-a schimbat profesorul îndrumător (cu unul mai tânăr) a avut loc un boom! Cele două s-au luat la păruit, la înjurat, zgâriat, pălmuit etc. Bineînţeles, situaţia s-a agravat în exteriorul gardului şcolii, fiecare din ele ameninţând cu „pretenu` şi pretenii lui pretenu`” şi cum nu era de ajuns, a fost implicată şi o parte terţă … restul clasei. Ameninţările veneau din ambele tabere, să dăm vina ba pe ăla, ba pe ălalt că a iscat conflictul şi ce să mai … desene animate. Părinţii ambelor fete au venit cu pretenţii la şcoală, că fetele lor sunt cele mai bune şi cele mai cuminţi (şi de fapt ele erau nişte „prinţese rebele” – sau cel puţin aşa se considerau atunci, poate şi azi) şi noua dirigintă era toată panicată şi tremura ca varga să nu cumva să fie dată şcoala în judecată … păi sincer, aşa merita poate se învăţa minte. Ce exemplu pot urma aceşti copii care trăiesc într-un glob de cristal şi nu sunt puşi în faţa adevărului ori de câte ori greşesc? Nu formează ei oare în mintea lor o lume ireală în care ei conduc? Nu-şi strica caracterul definitiv, manipulaţi fiind de mici de viciile societăţii în care trăim? Vor ajunge peste câţiva ani şi vor da acelaşi exemplu şi copiilor lor şi apoi să te întrebi de ce este situaţia asta jalnică la BAC. Dorinţa de a se îndrepta totul nu prea mai este nutrită de multe persoane, învăţământul şchioapătă şi mulţi dau vina pe elevi … nu ei sunt vinovaţi, vinovaţi sunt cei ce se îngrijesc de ei. Într-o altă ordine de idei … când un elev este agresat fizic sau sexual de un profesor … tot a elevului este vina? Principiile umane se degradează de la generaţie la generaţie şi viitorul se arată în tonuri de gri, iar noi … noi ce facem?

                                       

Sper ca v-a placut articolul.Parerea mea e ca mai bine nu se putea exprima un punct de vedere.Iti multumesc pentru colaborare,draga mea!:*           

0

Obsesia actuala:vreau sa fiu slaba,cat mai slaba,cea mai slaba!

 

 

             In ziua de azi media pune o mare presiune pe imaginea noastra.Trebuie sa fim inalte,slabe,bronzare,cu parul lung si drept care arata mereu perfect,cu ochii colorati,buze pline ,cu forme si un dambet dulce si perfect. 

Am cunoscut multi oameni ,preocupati de imaginea lor mai mult sau mai putin dar majoritatea erau foarte complexati de ei.Majoritatea se considera scunzi ,grasi(la o greutate normala) si plini de cosuri pe care le acopera cu tone de fond de ten care e atat de inestetic.Nimeni nu e perfect,nici macar modelele alea din reviste care pozeaza cu fermoarul de la rochie deschis la spate ,au o armata de stilisti si bineinteles au parte de o retusare perfecta in Photoshop.

Majoritatea adolescentilor de simt presati sa arate asa si majoritatea isi sacrifica sanatatea fizica si mentala.Gandeste-te la fata pe langa ai trecut astazi pe strada,ai privit-o si te-ai gandit:,,Cat de bine arata?Ore ce face sa arate asa?” dar te-ai gandit ca sufera de anorexie sau bulimie si nu a mancat de zile intregi si ,,traieste” cu pastile?

De cate ori in spatele unei imagini perfecte se ascunde suferinta,frustrare,depresie si nemultumire?Aproape mereu .Si e trist.

Nimeni nu se gandeste la asta ci doar la ambalajul efemer.Iti pui sanatatea in pericol pentru ceva care o sa se schimbe de la natura?De ce?Ce rost are sa ne batem joc de noi si de sanatatea noasta numai ca sa aratam ca in pictorialele alea nerusinat de editate.

Cand am intrat la liceu am suferit un soc.Cand m-am dus la baie erau n-spe dudui priponite in oglinda care isi spuneau reciproc:,,Ce grasa sunt!”Deci am o celulitaaaa!!”sau ,,Uite fata ce cearcane am!” sau ,,Nu imi plac deloc picioarele mele!Sunt groase!”   si am avut un soc pentru ca eu pana la varsta aia credeam ca exista numai slab si gras,blond,brunet,roscat.Atat.In fiecare zi inveti ceva nou:))!

Voi ce parere aveti despre genul asta de comportament?

 

 

 

 

 

 

2

Femeia moderna isi cumpara singura florile

 

                                                                  sursa

          feméie (feméi), s. f.1. (Înv.) Familie. – 2. Nevastă, soție. – 3. Femeie căsătorită. – 4. Persoană de sex feminin. – Var. fomeie, (Mold.) fimeie, (înv.) făme(a)ie. Mr. fumeal’e, megl. fămel’ă, fumel’ă. Lat. fămĭlia (Pușcariu 595; Candrea-Dens., 575; REW 3180; DAR; Wagner, ZRPh., 1921, 586; Rohlfs, Differenzierung, 80), cf. alb. fëmiljë „copil”, v. lomb. fameja, gal., port. femia. Schimbarea semantică apare numai în dacorom.Der. femeiesc, adj. (feminin); femeiește, adv. (ca femeile); femeiet, s. m. (mulțime de femei); femeiușcă, s. f. (muierușcă; femelă a unui animal; regulator de presiune la războiul de țesut de mînă); afemeiat, adj. (muieratic), reproduce fr. effeminé, redus la forma din rom. femeie. Este dublet de la familie.(sursa)

 

 

       Femeile sunt o rasa aparte.Vor sa fie independente dar iubite,sa faca parte din ceva dar sa nu isi asume.In trecut din   ,,facatoare” de mancare si copii,femeia,cu imbunatatirile de rigoare a ajuns un accesoriu la bratul domnilor potenti .In zilele noastre femeile poarta tocuri pentru a-si privi rivalii in ochi,isi inchid si deschid singure portiera si usa si isi cumpara  flori.

Are un job din care se intretina singura,are casa,masina,haine si independenta .Are tot ce isi doreste.Nu gatesc si nu stau acasa sa creasca copii.Se duce la sedinte si iese seara la un pahar de vin rosu intr-un local de lux,alaturi de geanta scumpa pe care si-a cumparat-o tot singura.Joaca barbatii pe degete si ii transforma in accesorii potente financiar.Gasesc defecte masculilor si le refuza avansurie pe motiv de ,,nepotrivire de caracter”.Femeia moderna nu vrea sa se trezeasca cu nimeni,nu vrea sa iasa la prea multe intalniri si isi afiseaza noul Rolex editie limitata asortat unui zambet perfect si unui taior Chanel.

Dar totusi femeia e nefericita.Nefericita ca ia micul dejun singura.Nefericita ca seara nu o asteapta nimeni acasa cand se intoarce.Nefericita ca nu are copii ca alte prietene.Nefericita ca se loveste de o casa goala cand vine acasa.Nefericita ca nu ii spune nimeni ,,te iubesc ” dimineata cand se trezeste.Nefericita ca nu ii spune nimeni ca arata bine nemachiata,ca ii sta bine in rosu si ca are un par grozav.

DÍVĂ, dive, s. f. (Adesea glumeț sau ir.) Artistă foarte admirată de public. – Din it., fr. diva.

 

Cine sa le mai inteleaga?!

6

Indolenta romaneasca loveste in animalele fara stapan

                                                            Sursa

Nota:Aces articol nu este un pamflert ci parerea mea despre o situatie cotidiana .

Zilele trecute ,mai precis intr-o noapte cineva a lasat pe strada mea 3 pisicute impreuna cu mama lor.Una dintre ele a murit de slaba ce era ,iar celelalte erau atat de slabite incat nu se mai tineau pe picioare.Le-am dat de mancare si le-ma gasit un stapan,mai exact le-am dus la o ferma unde puteau fi hranite si puteau sa sa gaseasca un adapost daca nu un camin iubitor.Aceasta postare nu este spovedania mea si nici nu ma laud dar sunt atat de dezamagita de caracterele umane de doi bani care abandoneaza animalute nevinovate din prostie,intr-o stare jalnica ,de parca ar avea dreptul suprem asupra vietii lor.

M-am saturat de taranii indolenti care doneaza 2 euro la cazurile false de la televizor numai ca sa bifeze o fapta buna sa fie siguri ca o sa aiba ce sa spuna la altii.Ma enerveaza ca toti trecem zilnic pe langa caini si pisici slabe pe strada ,in cea mai proasta stare posibila si nici macar nu le privim.Ma enerveaza ca ignoram cainii cu ochi blanzi,cu privirea calda care vin la noi pe starada pentru o bucatica de paine,cu stomacul facut ghem si schiopatand si noi le cumparam carne si si mancare cainilor nostri luati din petshop-uri pe bani grei care nu mananca decat asa ceva si daca le dai o bucata de paine se uita la ea ca la ultimul gunoi.

Am ajuns sa facem fapte bune programat,dand cu banii in stanga si in dreapta ,ba unui cersetor care castiga intr-o luna cat altii nu castiga intr-un an,ba unui prieten fals care cand se vede cu banii nu mai da un telefon, ba unui caz umanitar fantoma ,dar uitam adesea de micutele animatute pe langa care trecem zilnic fara rusine si pe care le gonim cand se apropie pentru ca vai doamne,au microbi.

Uitam sa fim oameni si sa avem grija si de alte suflete inafara de al nostru.

O zi buna,

Caliopi