1

Imi rezerv dreptul deplin la fericire…

Ma uit in jur si ma  gandesc deseori cat de nefericiti sunt oamenii.Cum sunt obligati sa munceasca ceva doar pentru a-si acoperii datoriile si pentru a putea supravietui.ma uit in jur si ma intreb adesea ca s-a intamplat cu acei copii visatori care voiau sa vada lumea intreaga,sa picteze,sa cante la pian sau pur si simplu sa fie fericiti.

Ma uit la ai mei parinti si ma gandesc daca ei sunt fericiti.Atunci cand erau copii mama visa sa aiba multe multe palarii,sa vada lumea si sa fie medic.Tata voia sa faca fotografii.Acum muncesc nu mult, foarte mult si nu fac ceea ce visau .

Ma gandesc de multe ori ca tiparul social nu este pentru mine.Nu imi doresc sa termin o facultate anosta,sa am o slujba in care sa ma complac  doar pentru ca trebuie sa imi platesc ratele la masina de spalat de la Germanos,sa ma marit ,sa imi cumpar un apartament cu 2 camere,o masina cu 4 locuri ,sa am 2,5 copii,2 perechi de pantoficu tocuri de 8 cm,haine cu 3 marimi mai mari si sa fiu vesnic nefericita.

Vrau sa calatoresc ,sa fiu azi la New York,maine in Dubai,sa am un apartament mic cu geamuri mari decorat complet alb,cu un pat imens cu baldachin si parchet masiv.

Vreau sa am un job care sa ma tina mereu in priza,vreau sa citesc,sa conduc o decapotabila vintage ,sa am un arici ca animal de companie,sa fac voluntariat,sa ajut copiii defavorizati,sa am un dressing imens si sa ma duc la toate saptamanile modei din lume.

Imi rezerv dreptul la fericire.